Conjunctivita, contagioasă sau nu?
Sunt convinsă că ați auzit cel puțin o dată de această afecțiune oftalmologică, nu foarte gravă, dar în lipsa unui tratament adecvat, cu consecințe destul de severe.
Ce este de fapt conjunctivita?
Conjunctivita reprezintă inflamarea conjunctivei (membrana care acopera partea albă a ochiului). Atunci când aceasta este inflamata, vasele ce o strabat se dilată si apare aspectul de “ochi rosu”.
Conjunctiva, fiind membrana care intră in contact cu mediul extern, este expusă acțiunii microorganismelor și al factorilor nocivi. Într-adevar filmul lacrimal are rolul de apune o “barieră” în fața factorilor externi prin substanțele din compoziția sa și anume IgG, IgA, lizozim, dar în cazul unei imunități scăzute, stres, oboseală, alimenție deficitară sauvirulentă crescută a agentului patogen, conjunctiva poate fi contaminată foarte usor, determinand aparitia conjunctivitei.
Cauzele sunt multiple:
- bacteriene
- virale
Ce simte pacientul în funcție de etiologia conjunctivitei?
În cazul conjunctivitelor bacteriene, tabloul este variat:
- secreții purulente,
- senzație de corp străin,
- lipirea pleoapelor la trezire,
- lăcrimare, ochiul fiind roșu, uneori însoțit de edematierea (umflarea) pleoapelor.
În prima fază, vederea nu este afectată. Diagnosticul de certitudine se face prin examenul de secreție conjunctivală, aceasta se recoltează dimineața, fără ca pacientul să se spele pe ochi sau să folosească vreun tratament în prealabil. Se începe tratamentul cu antibiotic, bazat pe simptomele ce incriminează infecția bacteriană și se poate modifica în funcție de rezultatul antibiogramei.
Conjunctivita virală, după cum îi spune și numele, este determinată de un virus. Poate fi insoțită de o infecție a căilor respiratorii superioare, manifestată cu febră, dureri de cap, adenopatii preauriculare palpabile (ganglioni).
Pacientul se confruntă cu urmatoarele simptome:
- ochii roșii,
- lacrimare abundentă,
- prurit (mâncărime) la nivelul ochilor,
- jena oculară.
Vederea nu este afectată în prima faza, dar în cazul complicațiilor, când este afectată și corneea, vederea poate sa scadă. Tratamentul este simptomatic, deoarece infecțiile virale, în lipsa complicațiilor, sunt autolimitante cu durata de aproxiativ 2 săptămâni.
Conjunctivita alergica apare de obicei pe un teren sensibilizat, când organismul i-a contact cu anumiți alergeni precum:
- polen
- fum
- ambrozie
- praf
- produse cosmetice
- alimente
- înțepături de insecte
- păr de animale
Simptomul dominant este de prurit (mâncărime), înțepături, lăcrimare abundentă, pleoape edematiate (umflate) și roșii.Conjunctivita alergică poate fi însoțită de simptome la nivelul altor mucoase, precum:
- tuse seacă,
- nas înfundat cu secreție apoasă (rinită).
Conjunctivita este contagioasă ?
DA! Cele virale si bacteriene sunt foarte contagioase și se răspândesc ușor prin împărțirea unui obiect (prosop, pernă), contact mana-ochi, particule respiratorii infestate.
Sfaturi privind limitarea răspândirii:
- Spălați-vă mâinile foarte des
- Evitați contactul mână-ochi
- Opriți folosirea cosmeticelor (odată contaminate pot păstra agentul patogen și vă veți reinfesta dupa începerea folosirii lor)
- Opriți folosirea lentilelor de contact în timpul puseului de conjunctivită si schimbați-le după vindecare
- Schimbați fața de pernă și prosopul zilnic.
Deși toate tipurile de conjunctivită se manifestă în prima fază cu “ochi roșu”, este important sa te adresezi medicului oftalmolog pentru că se trateaza diferit în funcție de etilologie (mod de formare).
Cataracta! Ce este și cum se tratează?
Nu de puține ori, pacienții vin speriați la cabinet și îmi spun “am venit la un consult pentru ca am auzit de cataractă și sunt curios dacă am și eu!”, în general persoane în jur de 60 de ani. Uneori mă întreabă dacă această patologie este genetică, pentru că și mama/bunica/fratele au avut.
Atunci este momentul când încep sa le explic, înainte de consult, că această afecțiune, în lipsa altor patologii, apare la toată lumea după o anumită vârstă și că această denumire de “cataractă” poate fi identificată și cu expresia “ îmbătrânirea cristalinului”.
Deși sunt multe tipuri de cataractă precum cea congenitală, cortizonica… etc, ce apare la vârste tinere, vreau în acest articol să mă axez pe cataracta senilă, ce apare în jur de 60-65 de ani, în funcție de gradul și rapiditatea îmbătrânirii fiecărui organism în parte.
Cataracta înseamnă opacifierea lentilei ochiului, numită cristalin, ce se traduce prin apariția unui reflex albicios în pupila ochiului afectat. Cataracta este în general apanajul vârstei, ea apare ca o îmbătrânire a cristalinului. Această boală poate să apară și în cadrul altori stări patologice precum diabet, tratament îndelungat cu cortizon, inflamații sau traumatisme oculare.
Ce simte persoana diagnosticată cu cataractă?
Cel mai frecvent pacienții descriu o încețoșare progresivă a vederii, denaturarea culorilor (acestea par mai întunecate), crezând că aceste simptome sunt date de ochelarii necorespunzători, moment în care le spun, în urma consultației, că suferă de cataractă.
Unii dintre pacienți nu acceptă cu calm această veste și încearcă să mă convingă că dacă le schimb ochelarii, vor vedea bine.
Auzim des “bunica vedea perfect să bage în ac, dar la distanță nu vedea omul la față!”, acesta este un alt simptom al cataractei. Nu vă lăsați influențați de cei care afirmă “va revine vederea”, aceste manifestări se constată în cadrul evoluției cataractei. Ea va ajunge să împiedice complet pătrunderea luminii în ochi, deci duce la pierderea completă a vederii (persistă doar senzația de lumină și întuneric).
Singurul tratament eficient este intervenția chirurgicală, tratamentele medicamentoase s-au dovedit ineficiente în fața evoluției cataractei. Așadar, cu cât se intervine mai repede asupra cataractei, evident și recuperarea post-chirurgicală va fi mult mai ușoară decât în cazul unei cataracte cu evoluție îndelungată la care pot apărea complicații.
Este foarte important ca cel puțin o dată pe an să faceți un consult oftalmologic complet, atât dumneavoastră cât și membrii familiei, părinți, bunici.
Presbiopia, o boala sau un fenomen normal ?
“Nu mai văd să citesc !”
Este o replică foarte des întalnită la persoanele în jurul vârstei de 40-45 de ani. Acestea au parte de fenomenul numit presbiopie.
Presbiopia nu este o boală și nu face parte din categoria viciilor de refracție (miopie, hipermetropie, astigmatism), ci reprezintă un proces natural în cursul căruia scade puterea de focalizare a cristalinului la vederea de aproape (citit) și începe să se manifeste la toată lumea în jurul vârstei de 40 ani, chiar si la cei care nu au purtat ochelari niciodată.
Se traduce prin urmatoarele simtome:
- Vedere neclară la aproape (aprox 30-40 cm) cu nevoia de a îndepărta din ce în ce mai mult de ochi materialul de lectură pentru a vedea mai clar.
- Înțepături oculare
- Cefalee (dureri de cap)
- Poate apărea congestia conjunctivală (ochi roșu)
Diagnosticul de presbiopie este pus de către medicul oftalmolog, în urma testelor derutină din cadrul consultatiei.
Afecțiunea necesită consult periodic cu ajustarea dioptriilor, deoarece acestea sunt în strânsă legătură cu vârsta pacientului, de exemplu la 40 de ani vor fi necesare lentile cu putere dioptrică de aprox. +0.5 D, crescând progresiv până la +3 D în jurul vârstei de 65 – 70 ani.
Corecția presbiopiei se face cu lentile monofocale pentru citit (ochelari de aproape), lentile progresive, sau lentile de contact multifocale.
Popularitatea lentilelor progresive a crescut în ultimii ani, astfel cu o singură pereche de ochelari se poate vedea clar la orice distanță (partea de sus a lentilei asigură vederea la distanță, zona din mijloc a lentilei este zona intermediară care clarifică imaginea la calculator, iar partea de jos a lentilei este zona de aproape pentru scris, citit).
Presbyond este o nouă operație laser pentru corecția presbiopiei.
Este mult mai bine sa previi decât sa tratezi, așa că te sfătuiesc să faci o consultatie cel putin o data pe an.
Dr. Patricia Niculescu