Anatomia fascinanta a ochiului uman
Pentru fiecare dintre noi, vederea este simțul cel mai important. Nu stiu dacă cineva își poate imagina viața fără acest simț, de aceea, în rândurile care urmează, vom încerca să înțelegem cum este posibil ca un organ sa transmită informații despre culoare, formă și lumină, sub formă de stimuli și acestea să fie decodificate.
Imaginile transmise creierului de către ochi sunt bidimensionale, creierul le preia, le întoarce, le suprapune și le combină obținând imagini tridimensionale.
Vederea furnizează cea mai mare parte din informațiile legate de mediul înconjurător, dar are și rol în menținerea echilibrului și păstrarea atenției corticale. Ochiul se poate concentra pe 50 de lucruri pe secundă în același timp iar 65 % din energia creierului este folosită de ochi.
Analizatorii vizuali se găsesc în orbite, au formă aproximativ sferică, iar învelișul lor este format din 3 tunici și din medii refringente.
Cele 3 tunici sunt (de la exterior spre interior):
• tunica externă
• tunica medie
• tunica internă.
Mediile refringente (de la exterior spre interior) sunt:
• corneea,
• umoarea apoasă
• cristalinul
• corpul vitros.
Tunica externa
Corneea, în 1/6 anterior și sclerotica, in 5/6 posterior, sunt componentele tunicii externe.
Sclerotica este porțiunea opacă a tunicii externe, este alba, fibroasă și pe ea se inseră mușchii extrinseci ai globului ocular (cei responsabili pentru mișcările globilor oculari). În partea posterioară a globului ocular, sclerotica este perforată de mănunchiul vasculo-nervos al ochiului (care conține fibrele nervului optic și vena, ce părăsesc globul ocular și artera globului ocular care intră în globul ocular).
Corneea reprezintă 1/6 din tunica externă, este transparentă, avasculară, conține multe fibre nervoase. Corneea este unul dintre mediile refringente și cel cu cea mai mare putere de refracție, dar care nu este variabilă. Corneea are și rol de protecție, împotriva prafului și a altor impurități.
Tunica medie
Tunica medie are 3 segmente, coroida, corpul ciliar și irisul, dinspre anterior spre posterior. Această tunică este vasculară.
Coroida este situată posterior de copul ciliar. Ea are rol în menținerea temperaturii ochiului și ajută și la adaptarea la distanță și apropiere. Un alt rol extrem de important al coroidei este de a furniza nutrienți celulelor receptoare din retină.
Corpul ciliar este unul dintre elementele cele mai importante din anatomia ochiului, întrucât el secretă umoarea apoasă (lichidul din camera anterioară și cel care oferă nutrienți cristalinului) prin niște conglomerări de capilare; conține mușchiul ciliar (care modifică forma cristalinului, adaptând astfel vederea la distanță și apropiere).
Irisul este o structură situată anterior de cristalin cu rol de diafragmă care are o porțiune centrală, numită pupilă. Prin iris se controlează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi: când lumina de afară este puternică, mușchiul circular al irisului se contractă și astfel pupila se contractă, lăsând o cantitate mică de lumină să ajungă la retină și invers, când afară este puțină lumină, mușchiul circular se relaxează, iar cel radiar se contractă, astfel pupila se dilată, lăsând o cantitate suplimentară de lumină la nivelul retinei (acest fenomen se petrece când ne trezim cel mai evident, când nu putem ține ochii deschiși bine, pupila este dilatată și prea multă lumină ajunge la retină, durează aproximativ 3-5 minute această acomodare).
De asemenea, irisul este cel care dă culoarea ochilor, prin concentrația de melanină, cu cât aceasta este mai mare, cu atât irisul e mai închis la culoare și invers. Ochii verzi sunt cei mai rari, 2% din populație se naște cu această culoare.
La fel ca amprentele, și irisul are un aranjament unic pentru fiecare individ.
Ochiul poate percepe în jur de 10 milioane de culori, însă percepe mai multe nuanțe de verde decât din ale culori.
Tunica interna
Tunica internă este reprezentată de retină, care este o membrană fotosensibilă, responsabilă pentru transformarea stimulilor luminoși în influx nervos. Retina are 10 straturi de celule diferite, dar cele care recepționează lumina sunt conurile și bastonașele.
Conurile sunt celulele nervoase din retină, ele sunt mai puține ( aprox. 6-7 milioane). Conurile captează lumina și culorile, ele sunt adaptate pentru vederea diurnă. Există 3 tipuri de conuri, câte un tip pentru fiecare culoare fundamentală: roșu, albastru și verde. Cele 3 tipuri de conuri lucrează împreună fiind capabile să perceapă intensitatea culorii și trimite influx in conformitate, cele 3 culori în diferite concentrații formează toate culorile existente.
Bastonașele sunt celule nervoase specializate în vederea de noapte, ele sunt mult mai numeroase (aprox. 125 milioane) pentru că sunt specializate pentru a percepe detalii în locuri cu puțină lumină; bastonașele au nevoie de o singură cuantă de lumină pentru a fi stimulate, sensibilitatea lor la lumină fiind de 10 ori mai mare decât a conurilor.
Bastonașele percep imagini alb-negru, corpurile care resping toată lumina sunt percepute albe, iar cele care absorb toată lumina, apar negre. Persoanele cu ochi albaștri au capacitatea de a vedea mai bine în întuneric.
Retina prezină în dreptul axului central al ochiului (o linie imaginară care trece din anterior spre posterior), o zonă numită macula lutea, aceasta conține o regiune în centru în care sunt numai conuri.
O altă regiune din retină este pata oarbă, aceasta este situată inferior și medial față de axul central. Pata oarbă este zona prin care arterele, venele și nervul optic ies/pătrund in ochi, aici nu există celule fotosensibile.
Retina este formată din 10 straturi de celule, unele cu rol fotosensibil, altele cu rol de susținere și altele cu rol în transmiterea informațiilor.
• este imposibil a strănuta cu ochii deschisi.
• o geană are durată de viață de aproximativ 5 luni.
• aparatul lacrimal al bebelușilor începe să funcționeze după 6 -7 săptămâni de viață.
• un ochi nu poate fi transplantat.
• un procent de 80% din amintirile noastre sunt determinate de ceea ce vedem.